Copii, romi şi matrimoniale - Atitudini, experienţe şi alegeri tradiţionale

Între subiecte precum economie, presiuni sociale, venituri, pauperizare, democraţie, stat de drept, instituţii, corupţie etc. este dificil să înţelegem un astfel de subiect, desprins din filmele indiene, la începutul mileniului III.

Comentarii şi analize secundare ar conduce spre aceeiaşi reţinere de înţelegere şi de anticipare a unui model social coerent de adaptare a problemei într-un spaţiu mai degrabă marginal al societăţii contemporane. Chiar dacă autorii studiului au dat dovadă de un profesionalism remarcabil, cele două doamne cercetătoare, Mălina Voicu şi Raluca Popescu, doctori în sociologie, au avut curajul de a prezenta realităţi sociale şi le-au surprins probabil în cel mai sincer mod posibil.

Câteva extrase din studiul calitativ condus de Mălina Voicu şi Raluca Popescu intitulat Naşterea şi căsătoria la populaţia de romi realizată cu sprijinul Centrului Educaţia 2000+, în cadrul programului Şi fetele rome merg la şcoală, finanţat de UNICEF România în 2006:

Atitudini faţă de căsătoria timpurie

"Sora mea a terminat 8 clase şi s-a măritat. Acum nu mai merge la şcoală. Nu cred că e bine că a întrerupt şcoala! Ea vroia să mai continue, dar s-a măritat... Prima dată nu a vrut să se mărite, că nu i-a plăcut băiatul, nu era băiatul bun. Acum s-a măritat cu un verişor şi se înţeleg foarte bine!" (fete horahai, Babadag).

"Eu am fată măritată la 16 ani. Cu zorul mi-au luat-o! Eu am plâns! Eu sunt contra pentru treaba asta! Băiatul are 19 şi nu e însurat şi nici nu vrea să se însoare! Mie îmi pare rău! Mie mi-a furat-o! Ştie şi poliţia de aici! Cel mai greu este pentru fetele noastre, că le dă la 11–12 ani! (femeie roma horahai, Hârşova)"

Experienţa căsătoriei timpurii la femeile rome

"– Eu am fost un caz, m-am măritat la 13 ani şi jumătate. Familia noastră e foarte mare, şapte fraţi. Tata a murit când eram mică. [...] Am muncit de la 9–10 ani şi am zis eu că dacă mă mărit duc şi eu o viaţă mai... nu mi-am dat seama, că eram un copil! Anii au trecut şi au venit şi copiii, la 15 ani am avut prima fată... Greutăţile vin şi acum îmi pare rău, pentru că greutăţile s-au înmulţit!"

"– Eu m-am căsătorit în clasa a X-a, în ultimul trimestru. Eram doi copii, doi copilaşi proşti. Eu aveam 17 ani, el avea 19. Soacra-mea, fosta soacră, a fost foarte mult de acord să ne unim amândoi. Eu eram la şcoală, el nu avea serviciu. Ea a vrut! El era un copil, încă mai avea mintea aia! Nu era familist! Nu era! Se ducea cu altele." (femei romi românizaţi, Hârşova).

Alegerea partenerului, în comunităţile de romi tradiţionali 
 

"– La noi fata merge unde spune mama, tata, acolo merge! Nu-i să aleagă fetele. Nu-i ca la români!"

"– La noi, care cum e familia. Dacă-i de neam bun! Dacă este de neam cu tine!" (femei horahai, Babadag).

"– La noi părinţii, părinţii decid! Eu am fost contra şi n-am putut! Bunicii fetei au hotărât şi eu n-am fost de acord şi până la urmă mi-au luat-o! Ea trebuia să îşi ştie copilăria şi acum e însărcinată!" (femeie horahai, Hârşova).

"– De ce s-au măritat la 13–14 ani?"

"– Păi ele nu vor, da’vor părinţii lor!"

"– Le vând pe bani, pe malaci!" (fete spoitori, Grădiştea, Brăila).

Sursă imagine artistică:Alessandro Galantucci

Separarea partenerilor romi

"– Dacă nu ne înţelegem cu soţul, ne ducem la părinţi şi spunem, şi părinţii hotărăsc."

"– Părinţii hotărăsc atunci când te desparţi?"

"– Da! Şi părinţii noştri şi părinţii soţului."

"–Părinţii hotărăşte, chiar dacă nu vrei tu!" (fete romi horahai, Babadag).

"– Ce se întâmplă dacă soţii nu se mai înţeleg?"

"– Cumpără alta. Ea pleacă înapoi la părinţi, o mărită părinţii la altul... Ia alţi bani!"

"– Dacă o las eu şi o gonesc eu şi nu-mi convine de ea şi băiatul vrea, nu îmi mai dă nimic! Dar dacă pleacă de capul ei trebuie să îmi dea ceva, măcar de un kg de vin tot îmi dă înapoi!" (femei spoitori, Grădiştea Brăila).

Comentariu Scrido:

Răspunsurile nu reprezintă o tendinţă a comunităţii de romi din România şi nici nu oferă o percepţie reprezentativă asupra nupţialităţii tradiţionale în aceste spaţii culturale. Totuşi statisticile oficiale denotă o scădere a vârstei la prima căsătorie în special în rândul persoanelor de sex feminin de etnie romă. Aceste enunţuri pot oferi câteva elemente pentru a reliefa structural deficienţele utilizării unui sistem patriarhal îmbinat cu o excluziune atât din propriul grup cât şi din partea mediului înconjurător. Practic valorile majoritare devin minoritare nu dintr-o rea credinţă, dorinţă de autonomie a unei identităţi formate mai mult sau mai puţin cultural, ci poate dintr-un concurs de evenimente, percepţii, discriminări şi lipsa unei incluziuni din partea celor majoritari. Politica educaţională nu poate fi decât salutată, dar are posibilităţi reduse de penetrare asupra factorilor decidenţi din anumite familii care păstrează o conformaţie autoritară. Dacă o adolescentă de 12 ani este pasionată de şcoală dar tatăl, bunicul, mama, bunica sa o văd ca un produs comercial măsurat în RON, Euro, vite, capre, oi etc. care îşi păstrează o anumită valoare un timp foarte scurt în cadrul pieţei matrimoniale, rezultatul unei neincluziuni calculată fie şi prin vârsta la prima căsătorie nu ar trebui să surprindă atât de mult. Pe de alta parte o revoluţie culturală nu poate fi acceptată într-o manieră directă, are nevoie de timp, uneori de generaţii pentru a se putea adapta. Iar dacă câte un reprezentant reuseşte să scape de ghioc, tarot şi blestemele culturale nu este un indicator al realizării aplicării programului stabilit de societate, pentru că odate lasate deoparte cel mai probabil nu va mai reveni în comunitate pentru a promova aceleaşi aspiraţii şi valori.

Acestea sunt doar câteva extrase. Pentru a vă completa la nivel de informaţie studiul realizat de Mălina Voicu şi Raluca Popescu aveţi posibilitatea de a consulta Revista Calitatea Vieţii XVII, nr. 3-4, 2006, p. 253-279 sau de a accesa varianta electronică: click pe link.